5/10/2009

Daruieste si ai sa...primesti!

Într-un oraş, trăia odată un om tare zgârcit. Toată viaţa n-a făcut altceva decât să strângă şi să strângă tot mai multă avere. Niciodată nu i-a fost milă de cineva sărman. Nu dădea ceva de pomană, nici in ruptul capului. O singură dată, într-o duminică, trecând prin faţa unei biserici, i-a aruncat unui cerşetor doi bănuţi, în rest, toată viaţa lui nu a dat nimic. Când preotul îl întâlnea şi îl apostrofa, el răspundea mereu:
- Părinte, în lumea asta totul poate fi cumpărat. Cu siguranţă că şi în lumea cealaltă este la fel. Cu câte bogăţii am strâns eu, nu se poate să nu ajung în rai!
Oricâte sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia să asculte. Azi aşa, mâine aşa, până când, într-o noapte, a avut un vis îngrozitor. Se acea că murise şi ajunsese la poarta Raiului, când, la intrare, Sfanţul Petru l-a întrebat:
- Bine, omule, ce-i cu tine aici?
- Sfinte Petre, aş vrea şi eu să intru în rai.
- Da' crezi tu că poţi?
- Sfinte Petre, dacă trebuie, eu plătesc. Am comori nenumărate ...si a inceput sa-si caute punga cu galbeni in buzunare dar nu a gasit nimic.
- Mai caută, mai caută, poate vei găsi totuşi ceva!
Şi într-adevăr, omul a găsit pe fundul unui buzunar doi bănuţi
- Aoleu, dar de ce n-am decât atât?! Pe Pământ aveam de mii de ori mai mulţi. Aici de ce am ajuns doar cu doi bănuţi?
- E, omule, I-a răspuns Sfântul Petru, când ajungi aici ai doar ceea ce ai dăruit în viaţă. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strânge în cer.
Cu ele poţi într-adevăr să intri în rai, dar crezi că doi bănuţi sunt de ajuns? În toată viaţa n-ai dăruit decât aceşti bani unui sărman om ce aştepta ajutorul tău în poarta unei biserici. Dacă în timpul vieţii ai fi strâns mai multe comori cereşti, poate ai fi intrat în Rai, dar aşa…
Tocmai în acea clipă omul nostru s-a trezit din vis, speriat de tot. Din acea zi nu a mai fost la fel. Din acea zi a căutat să adune comori doar în cer. „Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.”

6 comentarii:

  1. Hallo Iulian,

    foarte frumoasä si bogatä de Invätäturi poveste. Din puct de vedere Moral si sufletesc ar fii Ideal dacä am fii numi citiva Procent asa.
    Dupä legile brutale de Economie de Piatä este asta o Utopie.
    Cred cä asta ar fii cel mai mare Succes al Oamenirii dacä ar reusi sä aducä in Balance astea douä Componente.

    Salutäri Jacktel

    RăspundețiȘtergere
  2. Hristos a Inviat!
    Multa sanatate...si iubire, d-lui Jacktels Kochbuch!
    Va iubesc!!!
    ...
    SF. Petru spunea...
    Intra !
    ...
    UTOPIE ?!
    ADEVARAT A INVIAT !

    RăspundețiȘtergere
  3. DoarATIT,

    cine citeste este in Avantaj. Am scris din punct de Vedere al Economiei. Nu sint in Economia de Piatä nescrise Legile mai tari ca si in Junglä ?? Se ia in Consideratie acolo , Valorile spirituale ? Eu zic cä nu...

    Salutäri Jacktel

    RăspundețiȘtergere
  4. Me ha gustado el cuento.

    Hay mucha más alegría en dar que en recibir.

    Hay que preocuparse de los otros, y no ser egoístas.

    Espero que el hombre aprendiera la lección.

    Un beso.

    RăspundețiȘtergere
  5. toată lumea împrăştie vorbe... suntem cei mai tari în vorbe. cum se spune "teoria ca teoria, practica ne omoară". ce părere aveţi -ca trainer- despre bariera pusă în faţa existenţei oamenilor cu dizabilităţi? faptul că niciun angajator nu se încurcă cu ei, nimeni nu are răbdare cu ei, că sunt sortiţi să nu aibă o viaţă normală?

    RăspundețiȘtergere
  6. Unul dintre telurile mele pentru urmatorii ani este sa-mi deschid undeva in natura un centru de formare in vacanta, pentru copii orfani si copii cu dizabiltati care impreuna cu copii ai caror parinti sunt instariti sa capete impreuna abilitati pentru a se descurca in viata. Pe timpul cursurilor vor lucra in echipa, vor invata ce inseamna respectul pentru ceilalti. planurile mele sunt mari si sunt convins ca odata ce am decis sa fac asta vor veni si resursele.
    Sa-mi ajute si sa le ajute si celor cu care voi lucra- Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere