6/01/2009

Viitorul Romaniei este pe maini bune....

In urma cu trei ani de zile am inceput o frumoasa aventura: cursuri cu elevii de liceu. Ca trainer sunt poate cele mai frumoase experiente pe care le-am trait. Entuziasmul lor este molipsitor. Sunt avizi de informatie, isi doresc sa reuseasca in viata, au obiective si tintesc spre teluri inalte. Mi-e tare drag de ei, cu multi am pastrat legatura, imi impartasesc reusitele si ne bucuram impreuna.
Sunt la varsta la care totul este posibil si pot sa-si faureasca prin propriile forte un drum in viata. Ma uimeste de fiecare data maturitatea cu care abordeaza orice subiect.
Viitorul acestui meleag este in mainile lor si sigur este pe maini bune. Au profesori care-i iubesc, care-i asculta, ii inteleg, au rabdare cu ei si care pun caramida dupa caramida la temelia dezvoltarii lor. Dar… au si profesori care-i critica, ii demotiveaza, ii trateaza cu dispret.
Molecule, drogati, nesimtiti, golani si vagabonzi sunt apelative cu care sunt apelati si demoralizati. Cu toate acestea ei merg inainte… cu incurajari sau in ciuda criticii.
Imi spuneau ca daca toti profesorii le-ar inocula la scoala sentimentul de insemnatate si le-ar releva faptul ca reprezinta o parte importanta din familie si comunitate, ca sunt ascultati si se pune pret pe parerile lor atunci ar simti ca in fiecare zi au facut ceva care a contat cu adevarat. Perioada in care am lucrat cu ei am constatat ca in fiecare dimineata erau plini de energie, avizi sa invete lucruri noi si constienti ca fac parte dintr-o lume in care au un rol important de jucat. Am constatat ca au simtul umorului, ca sunt inteligenti si cred in Dumnezeu. Au teluri in viata si modelele pe care le admira si care nu sunt neaparat miliardari de carton, fotomodele sau vedete aparute peste noapte. Ii intreb pe cine pretuiesc si admira in viata si de multe ori ma uimesc cu raspunsurile lor: ,,bunicul”, “unchiul”, “un prieten”, “parintii mei care muncesc si se sacrifica ca noua copiilor sa nu ne lipseasca nimic”. Acestea sunt raspunsurile frecvente pe care le primesc. Dezbatem cu ei subiecte pe care le facem deobicei cu angajati experimentati sau cu manageri pe diverse ierarhii. Initial reactiile au fost neasteptate pentru noi. Motivatia si entuziasmul lor sunt fenomenale, trateaza fiecare exercitiu cu seriozitate, lucreaza in echipa, isi impartasesc propriile idei si abia asteapta sa gaseasca impreuna concluzii care sa le fie invataminte pentru viata de zi cu zi. In loc sa stea si sa-l asculte pe profesor care le preda in fata clasei, ei pot invata mult mai rapid daca-si pot impartasi ideile, alaturi de ceilalti, intr-un mediu atractiv si prietenos. Cooperarea, toleranta, respectul si responsabilitatea se dezvolta intr-un mediu participativ. Disciplina autoritara si nonprofesionalismul catorva( pentru ca exista o multime de dascali in scolile si facultatile din Romania care isi fac munca cu pasiune si profesionalism) risipeste extrem de multa energie in scolile noastre obligandu-i pe elevi sa stea in banci si sa primeasca informatia cu palnia. Ar trebui sa-i lasam sa ia , din cand in cand “controlul orelor educationale” . Sunt dornici sa dezbata, sa invete lucruri practice si sa primeasca raspunsuri la intrebari de genul: “de ce”, “cand”, “ce” si “cum”. Construindu-le o atmosfera participativa si implicandu-i, ei vor deveni mai tarziu cetateni capabili sa ia decizii mature, sa puna intrebari si sa gaseasca raspunsuri, gata sa-si ajute semenii intr-un mod eficent dar cu intelegere.
Viitorul este in mainile lor. Si…este pe maini bune!

10 comentarii:

  1. Sper ca noi nu v-am dezamagit si ca ne-am ridicat la asteptarile dvs,si ca am dat un feedback pozitiv prin comportarea noastra .

    RăspundețiȘtergere
  2. Cebotari Marina3 iunie 2009 la 16:12

    In spatele unui viitor bun sta un prezent care devine temelia, in spatele oamenilor mari se afta oameni deosebiti, in spatele succesului sta munca, perseverenta, motivatia. A fost exact de ce aveam nevoie, m-am convins ca pot, ca se poate si ca orice e posibil... restul urmeaza sa fac eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. din pacate profesorii nu inteleg mai nimic din materia la care sunstin un examen formal, si anume Didactica-multi sunt corijenti la practica

    RăspundețiȘtergere
  4. Obrigada por me visitar. Não falo Italiano, only English and a few French!!
    Abraços
    Liana-Brasil

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte frumos ce faceti.
    mi-as dori sa am si eu asa ceva la mine in liceu.
    intr-adevar,unii profesori critica,jignesc...dar asta nu trebuie sa fie o piedica in calea noastra,a elevilor.intotdeauna se va gasi cineva care sa nu fie de acord munca noastra.

    RăspundețiȘtergere
  6. Articolul este cate se poate de realist.Intr-o societat, principiile existentei ar trebiu sa se clasifice in felul urmator:profesionalism,moralitate,politica...din pacate in Romania ierarhizarea se face invers,la noi profesionalismul scartie,moralul este si el corodat,in schimb avem politica.Noi?Am putea noi oare sa schimbam ceva?Imi pun aceasta retorica deoarece considera ca acest fapt,in sine,va fi posibil atunci knd nu vom mai fi considerati "prea tineri","fara experienta" si knd ni se va da dreptul sa ne afirmam la nivel inalt.Atunci cand aceasta "pleava" a societati,care se numeste parlament,va apela la restrucutrari masive.Atunci knd vei putea sa calci salile unei conferinte de presa cu capul sus,stiind k cel ce te urmareste nu are de ce sa te judece ci doar sa-ti multumeasca.E drept nu poti impaca pe toata lumea,dar culmea,nici sa-i nemultumesti pe toti.Ca sa evoluam ne-ar mai trebui cateva sute de ani.Nu este imposibil,dar este frustrant.Viitorul este in mainile noastre,ca noi sa oferim aceasta informatie mai departe si sa cladim caractere obiective.

    RăspundețiȘtergere
  7. Partea trista este ca nu prea are cine sa ii angajeze pt elevii de liceu si chiar pe cei mai putini din facultati dupa absolvire in discutii si activitati care sa contribuie la dezvoltarea lor personala. Imi aduc aminte de anii mei de liceu, ca elev cu rezultate la olimpiade internationale. Cu greu am gasit pe cineva cu care sa pot discuta deschis despre ce pot face mai mult pentru a imi dezvolta abilitatile de lider, cum pot sa imi pun talentul in valoare. Si asta pentru ca am avut sansa sa fiu printre putinii care aveau atentia si admiratia profesorilor. Pentru cei mai multi este foarte dificil sa fie considerati ca parteneri de dialog de catre majoritatea profesorilor.
    Sper ca lucrurile sa se schimbe in bine, desi ieri citeam despre un raport OCDE cum ca 3 din 4 profesori din aceste tari nu isi dau corespunzator interestul nici macar in a le preda materie elevilor. Iar daca la noi problema este partial materiala, cu spagi, pregatiri peste pregatiri care trec in economia gri, in Norvegia si alte state dezvoltate se cauta alte explicatii.
    Iar in opinia mea una dintre cele mai mari probleme ale sistemului romanesc de invatamant, lasand la o parte lipsa de comunicare, programa scolara inadecvata si alte lucruri care nu functioneaza niciunde mult mai bine, este faptul ca elevilor li se arata in mod repetat ca este OK sa copiezi -de la lucrarea la biologie,la referatul la chimie, pana la teza la matematica si de ce nu BAC, mai tarziu lucrare de licenta, plagiat la doctorat si bineinteles ca nu se vor opri acolo atunci cand vor pasi in viata.
    Astfel ca ceea ce faci ca si trainer cu elevii de liceu este absolut extraordinar, iti sunt foarte recunoscator pentru ca lucrezi astfel cu ei.
    Cum putem face insa ca fiecare elev de liceu sa aiba aceasta posibilitate? ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma bucura ceea ce spuneti aici; am vazut si eu astfel de tineri; insa erau cativa, risipiti in grupuri eterogene, unde indolenta unora se vedea mai bine decat geniul altora. Eu insami m-am bucurat de atentia unor dascali "provindetiali", care ne-au oferit perspective noi asupra educatiei.

    O mare curiozitate as avea: ce fel de liceu era? Ce fel de clasa? Ce profil, si care era nivelul pregatirii elevilor? V-ati interesat si de background-ul lor?

    Toate cele bune si continuati sa investiti in tineri!

    RăspundețiȘtergere
  9. De fiecare data au fost elevi din toate liceele unui oras.
    Nu cred ca la varsta lor conteaza unde sunt. Conteaza unde vor sa ajunga. La 17 ani poti sa faci ce vrei din tine daca iti doresti suficient de mult sau daca cineva-ti te face sa-ti descoperi talentul si potentialul.

    RăspundețiȘtergere
  10. Lucrez de multi ani cu tinerii si pot comfirma acest mesaj de speranta. De circa
    3-4 ani se observa aparitia unui fenomen de autocorectie, i-as spune instincitiva, a atitudinii tinerilor. Este o desprindere blanda, o deconectare a acestora, de la "valorile" pe care parinti si profesori vor sa le inoculeze cu forta. De aici si cautarea din ce in ce mai explicita de modele din randul celor mai mari. Daruind-le putina iubire sub forma de atentie, respect, ascultare, compasiune se pot obtine rezultate aproape miraculoase.
    Cred ca parintii actuali au uitat ca sunt capabili sa isi iubeasca copiii, mai mult decat orice pe lumea asta.
    Poate gasim o forma sa le aducem aminte
    Cu drag

    RăspundețiȘtergere